Stăteam uneori și mă întrebam dacă nu cumva am ajuns să retrăim romanul Cel Mai Iubit Dintre Pământeni, unde în cadrul Securității, cel care era mai canalie și mai javră ajungea pe poziție mai înaltă. Cam așa stă treaba și în politica românească, unde fel de fel de nulități absolute ajung efectiv să conducă țara.
Mereu m-am întrebat cum a reușit un sinecurist precum Ciolacu să ajungă Prim Ministru. Ce competențe are acest om? Ce-l recomandă pentru această funcție? De ce politicul românesc este întotdeauna o glumă proastă? Mă uit la acest Ciolacu și-mi aduc aminte de săraca Dăncilă, o femeie care dacă România ar fi fost o țară de oameni normali, probabil nu ar fi ieșit niciodată de la ea de la Videle. Ar fi lucrat maxim menajeră pe la vreo pensiune, căci atâta competență avea.
Am impresia că în țara asta cu cât ești mai prost și mai slugoi, cu atât reușești să te ridici mai sus, și ca poziție socială și economică. Întrebarea de bază este ce se întâmplă cu oamenii corecți și cinstiți? Cum vor reuși ei să se descurce într-o lume a impostorilor, creată în mod expres pentru impostori?
Răspunsul îl găsim probabil în cifrele INSEE, la capitolul emigrare definitivă. Oamenii corecți, cinstiți, buni de muncă, nu vor putea niciodată să se adapteze unui asemenea sistem și nu vor accepta niciodată să fie conduși de proști, de nulități care au avut noroc în viață și cam atât. 35000 de oameni părăsesc definitiv România în fiecare an, și nu sunt bugetari…