Am început recent să mă mai uit de case pe internet. V-am povestit mai demult care-i baiul cu casele din Drobeta Turnu Severin, majoritatea niște paragini scoase la vânzare la prețuri de 3-4 ori peste valoarea reală de niște săraci cu gânduri de pricopseală. Am zis STOP, din moment ce oamenii se iau unul după altul și-și fac iluzii că o să vină cineva să le dea lor 70, 80, 90 de mii de euro pe niște case construite în anii 1950 în care nu se poate locui fără o renovare, trebuie să mă orientez spre exterior. A început să-mi surâdă ideea de a mă muta undeva „la țară”, într-o localitate aflată la maxim 20 de kilometri de Severin, să fie la DN sau E. Și am găsit o casă interesantă, pe gusturile mele, doar că avea o mică problemă specifică oarecum Olteniei. Băi fraților, nu vă mint: terenul, teren. Avea acolo aproape 2000 de metri pătrați. Poarta poartă, fier forjat. Acoperișul la casă acoperiș, tot nou. Dar nu avea baie. Deloc.
Deci chestii de-astea nu o să vezi decât la olteni. Investesc mii de euro în fală și în chestii care să scoată în evidență bună starea, dar nu sunt capabili să facă o fosă în curte și să construiască o baie de 2 pe 2. Păi na, dacă ei consideră că nu le trebuie. Mi se pare corect. Cine vede baia aia? Nimeni. E mai important acoperișul care se vede din stradă, gardul din bolțari despre care vorbește toată lumea, porțile din fier forjat după care întoarce toată lumea capul atunci când trece pe stradă. Dă-o dracu de baie că ne spălăm și în sufragerie la lighean, dacă ne mai spălăm. Stima altora față de propria persoană e cea mai importantă, mai importantă decât stima de sine. Asta e frate cea mai mare parte a Olteniei.