Am asistat ieri la o discuție destul de amuzantă într-un fel, legată de sindicatele din transporturi. Era un individ care spunea că ce sindicate domne? Că sindicatele se pricopsesc din banii șoferilor și că din cauza sindicatelor, șoferul nu mai are pită de dus la gură.
Vă dați seama cât de proști trebuie să fie unii ca să spună așa ceva, dar dincolo de prostie mai este și calicismul. Mai este dorința veșnică a românului de a primit de toate, degeaba, fără să fie nevoit să scoată nici măcar 1 leu din buzunar.
De ce cred românii că cineva ar trebui să-i ajute mereu degeaba, nimeni nu știe. Poate este mentalitatea de pe vremea lui Ceaușescu. Atunci oamenii primeau de la stat. Și făină, și ulei, și pită, toate pe cartelă. Și ieftin.
În ziua de azi nimeni nu poate să presteze servicii gratuite mai ales un sindicat care trebuie să plătească chirii pentru sedii, avocați în instanțele în care se judecă pentru drepturile șoferilor și etc.
Nu pot să înțeleg cum pot unii să spună că niște tarife de 20-30 de lei pe lună sunt jecmăneală curată din moment ce un proces în instanță costă peste 2000 de lei. Desigur, poate nu vei avea niciodată nevoie, însă alții vor avea.
Banii de la tine vor ajuta pe alții, nu rămân la sindicat să se pricopsească sindicatul cu 20 de lei ai tăi. Dar nu-i bai, așa se explică de ce săracii rămân veșnic săraci.
Sunt așa de înverșunați să se căciulească la un pumn de fise, încât nu mai văd imaginea de ansamblu, nu mai văd cât de mult pierd pe altă parte. Dacă grija ta este 20 de lei, dacă crezi că acei bani fac diferența între sărăcie și bogăție, ești o cauză pierdută.
