Am fost ieri după amiază la o bancă să-mi fac un cont. Cu internet banking, cu de toate. N-are importanță la care bancă, toate-s la fel ca-n melodia lui Daniel Lazăr feat. Paraziții.
Să tot fie vreo 16:30 când am trecut de ușa băncii. Ei aveau program de lucru până pe la 17:30. Am zis că rezolv imediat și cu asta basta. Ei bine, stați fraților că nu e chiar așa.
M-a luat omul, m-a ținut de vorbă, buletinul, acte la semnat câte 10-20 de foi, după care pentru internet banking a venit cu tableta lui să activăm contul, să schimbăm parole, să îmi arate ce și cum.
Cert este că atunci când ne-am ridicat la masă, „era trecute” 5.
WTF, și tot intra lumea în bancă să rezolve treburi și erau nevoiți să stea la alte cozi unde erau oameni dincolo de ghișee. Băi fraților, povesteam noi mai demult cu funcționarii publici de la stat, care-s cu cafele și fără chef de muncă, dar nici cu ăștia de la privat nu mi-e rușine.
Și ăștia de la privat caută să frece menta cât mai mult, să treacă ziua cât mai repede pentru ei. Omul putea evident să mă lase în pace că-mi activam și eu singur contul de pe telefon, nu era mare greutate dar na, a preferat să stea cu mine 30-40 de minute doar ca să nu facă probabil altceva prin bancă.