Din nou avem aventuri de la Cora. Păi de unde alt undeva atât timp cât discutăm despre singurul hipermarket din Univers probabil, care seara după orele 17-18 lasă doar vreo trei case deschise din 20, maxim trei.
Vă dați seama că se face un codălău acolo la cele trei case de-ți vine acru. Am cronometrat o dată de plictiseală și timpul minim de așteptare este de 5-6 minute. 5-6 minute în cazul în care clienții din fața ta sunt oameni serioși iar după ce casiera scanează produsele ei le iau și le pun imediat în coș, nu le lasă să se adune stivă dincolo de casă astfel încât cei din spate să mai fie nevoiți să mai stea 3-4 minute după om să-și pună produsele în coș după ce plătește.
Ei bine, când cineva observă că se face coadă la cele trei case cam până la centura de asteroizi Kuiper, se aude la acel microfon de fundal la care cineva somează de obicei nesimțiții să iasă să-și parcheze mașinile regulamentar: „Am deschis pentru dumneavoastră încă o casă, casa 16”…
Și, evident, în secunda doi, începe un raliu cu coșurile pline cu cumpărături între cei 50 de oameni aflați la cele trei cozi imense. Care pe care. Se dau pumni, picioare, ghionturi, se pun piedici, babe cad pe frontul de luptă și sunt luate cu targa, etc.
La linia de sosire ajung cei mai buni 5. Nu e loc de mai mult. După ce se ocupă cele 5 poziții, pentru restul vikingilor ce n-au izbutit să răzbească, începe un nou război. Începe lupta pentru a-și recăpăta locul în vechea coadă.
Știu că pentru mulți sună a text imaginar, dar de multe ori chiar așa se întâmplă. Și proști suntem noi că mergem să ne umilim pe la cozile din Cora.