S-a dus și Ilie Balaci. Generația de Aur a fotbalului românesc începe să dispară încet. Problema e că din păcate, începem să ne aducem aminte de acești oameni abia atunci când ei trec la cele sfinte. Atunci începem să punem nume de străzi după ei, să denumim stadioane și să le calculăm averea, eventual să vedem cam cât ar avea de primit drept moștenire fiecare dintre copiii săi. Este cazul și lui Ilie, dacă-i veți scrie numele pe Google veți vedea că acestea sunt subiectele care gravitează în jurul morții lui.
Cât a trăit, nu a scris nimeni despre el nimic, mă refer la perioada de după anii 90. Asta nu mi-a plăcut niciodată la poporul ăsta al nostru, foarte ipocrit. Cât trăiește omul nu ne interesează nimic despre el. Atunci când trece la cele sfinte și se poate face audiență (bani) cu acest deces, televiziunile și internetul încep să vuiască. De multe ori mi-e și scârbă când mă gândesc la chestiile astea, la ideea de a exploata un eveniment atât de nefericit. În loc să ne gândim la această personalitate pozitiv, ne gândim la averea lui?
Mi-ar place de multe ori să am puteri magice, să controlez internetul cu puterea minții și să distrug toate site-urile pe care se mănâncă rahat în scop comercial atunci când o personalitate trece în Lumea Celor Drepți. Cei care au intenții bune și scriu cu drag despre X sau Y, lucruri adevărate și de interes, să rămână. Cei care sunt amatori de senzațional și de râcâit cu bota-n rahat, să se apuce de altceva pentru că asta nu mai este presă. Presă însemnă cu totul altceva și se pare că unii oameni au cam uitat.