Stăteam și eu liniștit ca omul pe o bancă într-un mic părculeț de la marginea orașului, când, dintr-o dată, mă văd înconjurat de un fum alb, suficient de gros ca să-l poți tăia cu cuțitul. În spatele casei erau câteva case ia una dintre proprietare se hotărâse să scape de frunzele din curte. Și ce-a făcut femeia? Păi le-a dat foc acolo în curte, ca pe câmp pe la țară. Băi frate, incredibil. Nu contează câți ani stau românii prin civilizație, se prinde civilizația de ei ca apa de broască.
Tot niște răpănoși, niște țărani prost crescuți rămân majoritatea celor care decid să se mute din mediul rural în mediul urban. Pe lângă faptul că nu se cizelează deloc, mai și aduc din lumea satului obiceiuri idioate de care nu vor să scape la oraș nici în ruptul capului.
Cum naiba să afumi bre un cartier întreg doar ca să scapi tu de niște frunze? Atâta nesimțire, nepăsare și egoism nu ai să mai vezi la vreo altă nație pe planeta asta în afara de români.
Noi avem șoricul suficient de gros cât să nu ne doară nicăieri atunci când creem un disconfort pentru sute de oameni doar ca să ne rezolvăm noi o problemă de moment.
Parcă femeia nu putea să pună frunzele în saci și să-i scoată odată cu gunoiul dar na, fiecare cum a fost învățat de mic copil.
Eu unul nu aș putea niciodată să fac așa ceva, să mă apuc să deranjez un cartier întreg doar ca să scap eu de niște frunze pe care dacă aș fi harnic și le-aș pune în saci, nu m-ar deranja cu absolut nimic.
