Toată vara asta a urlat muzica în centrul orașului. Primarul a decis să dea oamenilor pită și circ. Nu sunt investitori, nu sunt locuri de muncă, tinerii pleacă, orașul se depopulează, dar e bine cu zdrăngăneaua la ureche. Eu unul pe măsură trăiesc tot mai mult în țara asta îmi dau seama că în realitate nimeni nu are nicio treabă cu bunăstarea cetățenilor.
Nimeni nu are interes pentru evoluție, pentru a crea prosperitate pentru cei care pun ștampilă pe buletinele de vot. mia aruncă așa din când în când un colț de pită sub formă de muzică și asfaltarea arterelor principale și cam atât. Pită și circ. Asta se cere, asta se dă. Se pare că cetățenii sunt destul de mulțumiți de acest tip de abordare, cu mult zgomot, festivaluri și plombări de gropi. Ne mai mirăm de ce suntem pe primul loc în Europa la consumul de alcool și în coada clasamentului la salarii.
Atât timp cât oamenii nu-și doresc mai mult de la ei și de la viață, or să se mulțumească mereu cu ce primesc, mult, puțin, era o vorbă: să fie primit.
Am încercat de multe ori să-mi imaginez țara asta plină de oameni muncitori, care nu ar sta niciodată până la 2 AM în timpul săptămânii ca să muște din pita primarului și pentru a asista la circ. Mereu am spus că o țară plină cu oameni harnici nu ar avea cum să fie săracă. Dacă în schimb e plină de leneși care vor să facă orice numai să se ducă la muncă nu, e clar. Cam asta e România după aproape 30 de ani de libertate, o libertate pe care fiecare a înțeles-o cum a vrut.