Ultimele luni au fost destul de interesante din punct de vedere al clientelei. După ce am luat o grămadă de țepe și am fost la un pas de a renunța de a mai lucra cu români, a venit și reversul medaliei, adică mi s-a confirmat încă o dată că sunt prost și că voi fi prost în continuare dacă continui să mai lucrez cu români. De data asta nu am mai luat țepe dar am pierdut zile bune planificând niște colaborări cu oameni pe care-i credeam foarte serioși, avocați, doctori, economiști, oameni cu care am semnat niște contracte și care apoi ori au schimbat datele colaborării ori nu am mai auzit de ei niciodată.
N-ai frate cu cine, dacă și la nivelul ăsta e atât de multă neseriozitate, e clară treaba. Cu avocatul, povestea e simplă. A venit la mine că vrea niște articole dar nu cu limbaj de specialitate, simple, să le înțeleagă toată lumea. I-am făcut unul de probă, a fost ok, am semnat contractul, mi-a dat ceva de muncă, i-am trimis ce mi-a dat de muncă apoi a venit cu reclamații că cică lipsește limbajul juridic, de specialitate. WTF, după ce întreaga colaborare s-a semnat pe ideea că vrea ceva simplu fără limbaj de specialitate, acum s-a trezit că vrea limbaj de specialitate.
Vă dați seama, a trebuit să refac toate articolele.
Deci așa ceva…
Cu doctorul, a fost tot o aiureală totală, măcar ăla nu mi-a mai dat nimic de muncă. M-a pus doar să-i fac un articol de probă, a zis că e ok și că vrea să semnăm contract. După ce i-am trimis contractul, nu am mai auzit niciodată de el. Timp pierdut aiurea, cu niște oameni neserioși.
Cu economistul, la fel ca și cu doctorul.
N-ai cu cine frate. Muncești degeaba ca să obții niște colaborări cu niște oameni cel puțin ciudați.