De ce? Habar nu am. Nu am înțeles niciodată de ce în România, oamenii care trec pe stradă unii pe lângă ceilalți nu se privesc, din contră, se concentrează să nu se uite unii spre ceilalți, ca și cum s-ar preface în statuie de sare dacă ar face-o sau ceva de genul. Sau chiar mai mult, întorc capul în direcția opusă ori încearcă pe cât posibil să pară ocupații lui Pește doar ca să nu se uite la tine.
Poate că oamenii nu mai au nevoie de atenție, de socializare, de complimente, din moment ce le primesc pe toate pe Facebook, online. Fetele toate încearcă să pară ceva dive, când, în realitate, singura lor scăpare este machiajul. Nivelul de aroganță din capul lor atinge cote maxime, toate se cred ceva regine ale Universului, iar în momentul în care trec pe lângă tine pe stradă, ele nu întorc capul, nu se uită la tine. Tu, ești un muritor de rând care nu merită nici măcar o privire. De ce au ajuns fetele așa de încrezute? Pentru că sunt pupate-n dos non stop online, primesc multă atenție din partea labagiilor prea timizi să vorbească cu o femeie în realitate, iar ele se umflă în pene crezând că sunt într-adevăr foarte frumoase și unice în lume. Oamenii nu se mai privesc decât de sus, unii pe ceilalți.
E o atitudine arogantă care ascunde în spate multă prostie, multă incultură și mult miserupism. Mie unul îmi place să privesc oameni, mă face să mă simt uman, viu, mă face să cred că socializarea din viața reală încă nu a dispărut în adevăratul sens al cuvântului și că țara asta nu este pierdută pentru totdeauna
