Vă povesteam zilele trecute că am ajuns pe la spital cu cineva, la medici. Am observat o chestie destul de interesantă: atitudinea oamenilor odată trecuți de pragul spitalului. Toți erau triști, posomorâți, nu vedeai pic de speranță în ochii lor. Nu zic că ar fi trebuit să râdă cu gura până la urechi, dar totuși, doar erau într-un loc din care aveau să plece sănătoși. Această atitudine povestește totul despre sistemul sanitar românesc, un sistem în care absolut nimeni nu are încredere.
De ce nu au oamenii încredere în sistemul sanitar? Păi explicații sunt multe. În primul rând, observă că atunci când merg la spital nu prea sunt băgați în seamă. Nu prea are cine să-i bage în seamă pentru că numărul cardelor medicale este mult sub nivelul normal ca și număr. E clar că dacă există 1 medic în loc de 10, timpul de așteptare la o consultație va fi de 10 ori mai mare.
În al doilea rând, oamenii sunt săraci, nu prea au de unde să scoată bani de dat la doctori, știm bine că deși se cotizează sume ridicole din salarii la asigurarea de sănătate, în momentul în care te internezi, nimic nu mai este valabil. Oficial, este valabil, neoficial ești nevoit să scoți plicul cu bani din buzunar și să-l dai medicului. Oamenii fiind săraci, își fac griji că nu vor primi tratamentul adecvat ori atenția medicilor.
În al treilea rând în spitalele din România este balamuc. Asistentele și medicii țipă la pacienți, pacienții țipă la medici și asistente, etc. Cine ar avea o atitudine pozitivă când ar intra într-un asemenea balamuc?