Românul are obiceiul să se pună cu curul pe bunurile comune, ce nu aparțin clar lui X sau lui Y. Că e vorba despre grădinița din fața blocului, despre o boxă de subsol, despre un spațiu pe care nu-l folosește nimeni, nu are importanță. Am văzut recent că unii au folosit și copertina de la casa scării pentru a-și extinde acolo balconul. Bine, sunt sigur că dacă ar putea, oamenii ar ieși cu balconul acela în afara blocului încă vreo sută de metri. Ar pune ei niște stâlpi de susținere pe trotuar, în mijlocul străzii, ori pe trotuarul celălalt. Nu se poate frate așa ceva, nu se poate să existe atât de multă nesimțire pe un spațiu atât de restrâns. Egoismul și nesimțirea unora nu are limite.
Da, au văzut ei acolo 2 metri pătrați în plus deasupra casei scării și ce s-au gândit? Ia să zidim noi aici să ne facem balcon. Ce rahat ai putea să faci cu acei doi metri pătrați, nu pot să-mi explic. Băi nene, dacă chiar nu ai spațiu în casă, nu te-ai gândit să te muți? Nu știu, vinzi apartamentul, strângi bani, faci credit și cumperi naiba altul mai mare. Așa sunt bă, românii, se căciulesc la un metru pătrat de balcon pe sistem „Păi ce, dacă e gratis? Să iau eu repede acum până nu-i vine ideea vecinului” sau ceva de genului. Hai că mi s-a făcut scârbă și în momentul în care am scris acest articol. Bravo mie.
