Trăim niște vremuri destul de triste pentru o parte din tinerii români. Țara s-a împărțit între săraci și bogați, nu mai există clasă de mijloc. Bogații au putut cumpăra case cu bani făcuți destul de dubios, săracii sunt obligați să-și consume tinerețea pentru a strânge bani pentru a avea un acoperiș deasupra capului. E trist că unii au de toate, alții nu au absolut nici după ce bea apă. E trist că în loc să se distreze, unii tineri, foarte mulți tineri sunt obligați să muncească mult peste program doar pentru a avea un acoperiș deasupra capului. Aceasta este drama generației fără casă.
Mulți dintre voi veți spune că tinerii pot să-și cumpere case prin programul Prima Casă. Nu știu câți dintre voi ați calculat dobânzile la un asemenea credit, dar în 30 de ani plătești mai mult decât dublu. Încă o dramă prin care tinerii trebuie să treacă dacă doresc un acoperiș deasupra capului. Așa e în România, pe spinarea săracului trage și statul, și banca, toată lumea. Bogații nu au nicio treabă, majoritatea nu-și plătesc taxele la stat și nu pățesc nimic, o duc bine mersi. Eu dacă întârzii o zi la plata dărilor către ANAF, mă trezesc cu titlu executoriu.
Nu prea mai există ideea de dreptate printre noi, prin societatea din România. De-asta mulți dintre cei care sunt săraci, pleacă pur și simplu. Se satură să mai fie umiliți de bogații care nu-și pot justifica averile, se simt frustrați de faptul că oricât ar munci, tot nu pot avea mai mult decât bogații care nu muncesc și așa mai departe. Unii pleacă mai mult ca să rupă legătura cu o țară pe care nu o mai suportă, nu e nimic ciudat să nu mai suporți cocălăreala.