În urmă cu vreo patru ani am făcut marea greșeală de a depune un dosar de credit la cea mai mare bancă din România. M-am ales cu 5 ani rate și am cunoscut cu ce se mănâncă sistemul bancar din România. Totul e o mare bătaie de joc, la adresa celui care culmea, aduce profitul instituțiilor de creditare. Deci pe scurt, băncile își bat joc de noi, clienții, deși noi suntem cei care le aduc profit. Cred că așa ceva nu se mai petrece nicăieri în lumea civilizată, poate doar în lumea a 3-a.
Problemele pe care le-am avut eu cu băncile
Atitudinea umilitoare
După ce am obținut creditul, mi s-a părut de prost gust și umilitor să fiu ținut la coadă la casierie să achit rata. Da, te duci să le dai bani, să le bagi profit în cont și ei cum te tratează? Cu lipsă de respect și nepăsare, adică cu stat la coadă. Apoi, am vrut să fac o refinanțare. Acolo a fost fază maximă. Doamna care m-a primit în „audiență” și-a chemat altă colegă să se ocupe de mine că ea avea cică altă treabă, colegă care vorbea de sus și avea o atitudine mai mult decât grețoasă. Parcă ea era Dumnezeu și eu un simplu muritor de rând.
Comisioanele ascunse
După ce plătesc rate vreo 6 luni, mă trezesc cu hârtie acasă cum că sunt dator băncii cu vreo 60 de lei. Asta în situația în care rata era 260 de lei și eu lăsam mereu 300. Băi dă-l naiba, dar de unde? Păi, evident, pe lângă rata la bancă mai băgaseră administrare la un cont de economii deschis de ei, un pachet de vreo 12 lei pe lună pe care nu l-am înțeles, home bank, multe alte chestii care se adunau și depășeau cu vreo 10 lei/lună cei 300 lăsați de mine. Deci așa ceva?
Anul trecut am mers cu geanta de bani să închid contul, creditul, nu am mai așteptat să se ducă cei 5 ani de rate. Am achitat totul în doar 3 ani. Acum, atunci când am nevoie de un credit de nevoi personale, nu iau decât de la instituții nebancare și numai pe perioade foarte scurte. Căci cu băncile și cu perioadele lungi în România, m-am lecuit.