Nu am avut nimic, niciodată, cu românii care au ales să plece la muncă în străinătate. Asta e, viața te pune să alegi uneori. Unii au dorit să trăiască mai bine și nu-i învinovățesc. Dar băi nene, sunt câte unii plecați cărora nu le mai ajungi la nas nici cu prăjina. Există un tip de român, care după ce ajunge să dețină un job bun, bani, în străinătate, începe să se considere mai superior ca Mesia.
Astăzi vom discuta despre românul plecat la muncă în străinătate care se ajunge. Probabil mulți dintre voi aveți asemenea prieteni, asemenea rude, care au fost schimbați în rău de o situație financiară mai bună. Așa e, când ești sărac nu-ți permiți aroganțe, păreri, opinii, că-ți ghiorțăie mațele de foame. Când ajungi cu burta plină îți vin idei și nu te mai oprește nimic să le spui.
Cred că asta e dovada faptului că unii dintre români n-au fost făcuți pentru a avea bani, dacă te schimbi așa radical și devii genul acela de om arogant care are impresia că le știe pe toate, că nasul tău a mai fost într-un cur de babă, poate că ai fost ani de zile sărac cu un scop. Din păcate unii oameni nu pot ține în frâu prosperitatea și se schimbă în rău.
Românul plecat la muncă în străinătate care se ajunge vine în țară doar ca să se laude cu cât de bine îi merge, să se laude cu noua mașină, etc. De ajutat, el nu ajută pe nimeni pe motiv că „Ce? Pe el cine l-a ajutat?” și chestii de-astea care pe mine unul au ajuns să mă cam scârbească. Profund.