În ultimii ani, YouTube-ul din România a devenit un bâlci de 2 lei, mai ales din cauza diss-urilor și a copiilor ce au ajuns să aibă sute de mii/milioane de abonați fără să iasă cu nimic bun sau memorabil în evidență. YouTube-ul din România se măsoară în cifre.
E metoda ideală într-o țară plină de prejudecăți în care haina face omul. Și cum haina face omul, cifra mai mare nu desemnează un youtuber mai bun? Bineînțeles că da… Sincer să fiu, nu urmăresc youtuberi români decât facă discutăm despre o nișă separată, camionagii de exemplu.
Îi urmăresc pentru că este un domeniu care mă pasionează și care mă învață efectiv ceva. Să stau să urmăresc diss-uri la diss-uri, o prosteală de-asta generală interminabilă, mă plictisește teribil. Recunosc, la început când apăruseră diss-urile lui Lospa&Nebunu, era interesant și amuzant.
Apoi, s-a umplut internetul de prosteală și de copii care n-au nici dume nici voce să cânte. Și acuma gata, toată lumea face diss la toată lumea, 90% dintre cei care pun pe YouTube asemenea mizerii nu știu măcar ce-i un diss în adevăratul sens al cuvântului. 90% dintre cele 90% sunt penibile.
Cred că unii părinți trebuie să mai plece la serviciu cu cablurile VGA și de alimentare de la PC prin papornițe, să nu mai aibă odraslele lor cu ce să-și ocupe timpul, să nu mai poată să urce pe internet toate prostiile. Nu știu, eu dacă aș fi părinte de-ăsta modern, m-aș uita foarte atent la activitatea copilului meu online. De ce să-și ocupe el timpul cu prostii când poate să facă ceva util pentru el?