De fiecare dată când mă duc la hipermarketuri să fac cumpărături, observ cărucioare abandonate prin parcare sau oameni care-și pun cumpărăturile în portbagaj și lasă cărucioarele acolo, lângă locul în care au parcat deși distanța până la locul lor de depozitare nu este așa de mare.
Genul acesta de oameni se numesc nesimțiți și povestesc pe scurt mentalitatea românului clasic: cu mașină, cu bani de cumpărături, dar foarte leneș și nesimțit.
Nu știu ce fel de educație au permit acei oameni, dar eu unul în copilărie am fost învățat să pun lucrurile la locul lor după ce-mi fac treaba cu ele, să fiu ordonat. Oamenii ăștia care abandonează cărucioarele pe fieunde au avut de-a face cu o copilărie în puf probabil, din care nu le-a lipsit nimic și în cadrul căreia părinții nu le-au spus niciodată dacă greșesc sau nu.
Acești pupați în cur au devenit la maturitate niște nesimțiți cărora nu le pasă că cel care vine după el la cumpărături nu poate parca mașina până nu trage căruciorul lăsat de ei acolo, în mijlocul terenului. Acești pupați în cur nu sunt conștienți de faptul că dacă se pune un vânt mai strașnic, cărucioarele lăsate de ei prin parcare vor zgâria și îndoi mașinile altora, pentru care acești pupați în cur nu au muncit. Mi-e scârbă de nivelul de nesimțire și de lene la care s-a ajuns în țara asta.
Am o vagă bănuială că nu mă prinde 2019 pe meleagurile astea pline de oameni cu care nu voi putea să fiu niciodată pe aceeași lungime de undă. De ce trebuie să muncească cineva pentru curul tău mare, leneș, nesimțit și jegos, să meargă în parcare să aducă acel cărucior de care tu te-ai folosit?