Diaspora este un subiect destul de sensibil din multe puncte de vedere. Astăzi însă vom aborda un subiect care se tot vehiculează prin online-ul contemporan: sunt niște lași cei care au renunțat la lupta pentru România și au plecat la muncă în străinătate? Există oameni care chiar au impresia că cei care au plecat la muncă afară nu-și iubesc țara, că aceștia sunt niște oameni lași.
Uneori și eu am fost tentat să cred că cei care au plecat la muncă în străinătate au fost de fapt niște oameni lași care au renunțat la luptă, că din cauza lor România mai are o țară de vreo 5 milioane de oameni înafara granițelor. După o perioadă de timp, mi-am dat seama că nu este chiar așa. Cei care au plecat la muncă în străinătate nu sunt lași, sunt oameni care nu au mai avut răbdare doar. Sunt oameni cu responsabilități care nu și-au mai permis luxul așteptării, al luptei. Sunt oameni care și-au dat seama că străinătatea este ultimul lor tren către normalitate și că dacă-l pierd, s-a zis cu șansa lor la o viață decentă. Și am încetat să-i mai judec pe acești oameni mai ales în situația în care eu nu am fost pus în postura lor. Eu nu am fost nevoit să-mi fac bagajele și să plec.
Până la urmă, fiecare este responsabil pentru propriul viitor. Din moment ce granițele sunt încă deschise, oamenii sunt liberi să facă ce vor. Dacă ei consideră că e mai bine în altă țară, să plece. Dacă vor să stea în România să lupte pentru o țară mai bună, să rămână aici. Până la urmă fiecare știe cam ce are de făcut cu viața lui și nu trebuie judecat.