Observ în jurul meu faptul că tot mai mulți dintre cei care au plecat în străinătate cu mult timp, regretă fapta. De ce regretă? Pentru că nu au reușit să-și ducă acolo și familiile, timpul a trecut și acum au constata că nu prea mai au familie. Copiii au crescut, nevasta s-a răcit din punct de vedere sentimental. Apoi, de aici vine întrebarea mea: banii sau familia?
Suntem pe locul 2 în lume la emigrație, după Siria. Avem încă o țară drept diaspora, undeva la 5 milioane de români. Pentru ce? Plecăm cică pentru familie, dar nevoia familiei nu se leagă neapărat de bani. Copiii au nevoie de părinți, nevestele de soți, soții de neveste și așa mai departe. Străinătatea îți oferă un trai decent dar oare merită compromisul? Nu este un compromis prea mare? De ce toată lumea vrea să plece din România? Chiar așa nu se poate găsi o soluție pentru a trăi decent la tine în țară? Sau poate că noi românii suntem genul de oameni-ambiție?
Din punctul meu de vedere, strict al meu, al unui tânăr care deși se apropie de 30 de ani, nu și-a făcut bagajul să plece în țări străine, nu merită. Nu merită să te desparți de familie pentru bani. Cineva spunea cândva, „Liniștea colibei tale te face fericit”, nu banii. Liniștea casei nu înseamnă televizoare, laptopuri, telefoane foarte scumpe pentru copii, etc, înseamnă unitate, dragoste, iubire, sentimente din cauza cărora nu simți foamea în cazul în care te culci nemâncat. E un exemplu extrem, dar adevărat. Voi ce părere aveți despre plecatul în străinătate?