Se spune că în viață nu trebuie să fii un om lacom, însă dacă ajungi să te mulțumești mereu cu ce ai, cum mai evoluezi? Cred că este o graniță foarte fină între lăcomie și dorința de a evolua, probabil un pas în plus și ajungi să-ți dorești genul acela de avere pe care nu o mai poți cheltui nici tu nici 10 generații de nepoți de-acum înainte.
Aud destul de des în jurul meu oameni care-mi spun „Ehe, e bine că ia și 10 milioane salariu Icsulescu, decât deloc…”, genul acela de oameni care mereu au fost obișnuiți să se mulțumească cu puțin și, evident, nivelul lor de trai nu este unul foarte bun, nu este nici măcar unul decent. Prea multă lume se mulțumește cu puțin în România și cred că acesta este unul dintre motivele pentru care țara asta nu se dezvoltă. Atunci când nu există oameni care să vrea mai mult, totul se plafonează în jur, inclusiv salarii. Nu v-ați întrebat niciodată de ce naiba la noi nu cresc salariile astfel încât să ajungă la un nivel decent? Pentru că oamenii se mulțumesc cu cele 10 milioane după o lună de muncă.
Românii sunt așa, oarecum amorfi atunci când vine vorba de a-și cere drepturile. Păi nu au ieșit ei în stradă în 2009 când s-au tăiat salarii și pensii și ies acum că au 1450 de lei salariul brut? Românii sunt imposibil de scos din sărite și imposibil de convins că viața mai bună la care visează necesită schimbare și sacrificii, și mai ales LUPTĂ. E bine să te mulțumești cu puțin? Voi ce credeți? Aștept răspunsul vostru în secțiunea de comentarii?