Prețurile telefoanelor mobile de ultimă generație au ajuns la niște cote de-a dreptul ridicole aș putea spune. Bine, sunt ele performante iar tehnologia coste dar frate, 6000 de lei pentru un iPhone X? E mult chiar și pentru lumea civilizată care dacă vrea să-și cumpere un asemenea dispozitiv, face foamea o lună de zile de nu-i adevărat, nu contează că-i american sau francez. Dar să lăsăm iPhone, mă refer la telefoane de 3000 de lei precum cele de la Samsung. Și 3000 de lei mi se pare o sumă ireal de mare pentru un dispozitiv care nu face nimic mai mult decât al meu J5 2016. Desigur, nivelul de calitate e altul dar vă asigur că ce face telefonul ăla de 3000 de lei, face și al meu.
Când aș da eu 3000 de lei pe u telefon? Probabil niciodată sau poate aș da în momentul în care o să ajung să am un venit lunar de cel puțin 6000 de lei astfel încât să nu fac foamea după ce i-l cumpăr și să nu fiu nevoit să-l cumpăr în rate ca ultimul milog. Asta e părerea mea, telefoanele se cumpără în funcție de nivelul de trai și am să vă spun de ce. Sunt dispozitive care se pierd, se fură, se sparg. Dacă te apuci și-l iei în rate și pățește ceva, ce faci? Sau dacă să zicem că strângi bani câteva luni… Ce faci? Te apuci să mai strângi iar bani? Nu vedeți că e ridicol oricum ai da-o? Cum naiba să faci rate la telefon bre? Că este de râsul lumii. Ia-ți ceva ce-ți permiți dacă nu ai bani de S8.