O să vorbim din nou despre Roman Ion Cristian. Omul care-și pune un năsuc roșu de clovn, cartea cu povești la subțioară, dulciurile în plasă și se duce pe la spitalele de pediatrie din București seară de seară ca să citească povești. Da, nu îi dă nimeni niciun ban pentru treaba asta din contră, de multe ori pune bani de la el ca să nu se ducă cu mâna goală la copiii pe care-i vizitează. Mulți dintre voi s-ar putea să-l știți pe om, i se mai spune Taxiul cu Bomboane. De ce i se spune așa? Avea obiceiul să dea bomboane clienților săi pe vremea când lucra la taxi. Voia să-i facă să se simtă bine la el în mașină și să le arate în același timp că îi respectă. Celor triști voia să le îndulcească ziua un pic.
Roman Ion Cristian este omul cu suflet de aur. Omul pentru care alții contează mai mult decât propria persoană. El este omul care și-a făcut un scop în viață punerea umărului la clădirea unei lumi superioare, mai bune, mai vesele, mai dulci, mai lipsite de suferință. L-am descoperit pe om în urmă cu mult timp și atunci când am putut, m-am alăturat și eu câtorva campanii de-ale lui.
Cel mai mult știți ce mă bucură? Că e încă aici, că nu a plecat, că nu a abandonat niciun suflet. Probabil toți copiii din acele secții de spitale îl așteaptă zilnic pe acest Roman Ion Cristian și știu foarte bine de ce. Am fost și eu într-un spital, internat, și nu eram deloc copil. Și a fost o experiență traumatizantă, depresivă. Dacă ar fi venit la mine cineva nu să-mi citească povești, ci doar să schimbe 2 vorbe cu siguranță ar fi fost mai ok.