Azi noapte, pe la un 2 jumate decent, aud prin bibliotecă foșnituri. Curios nevoie mare m-am dus repede să văd, în beznă, cu ochii cârpiți de negură, ce se întâmplă acolo. Aprind telefonul ca să fac lumină în zona din care s-a auzit mișcarea ciudată și văd o ditamai goanga frate. Era atât de mare încât făcea zgomot printre cărți când mergea ba în sus, ba în jos.
Am urât dintotdeauna goangele și am încercat să fac curat în jur destul de des însă atunci când stai într-un bloc jegos de la periferia orașului, cât de mult curat ai face tu, tot te trezești cu goangele în casă. Vin ele pe ghena de la baie, pe fereastră, pe sub ușă, etc.
Cred că goanga e ceva specific României. O țară plină de mizerie, plină de oameni mizerabili atât la caracter și la comportament cât și din punct de vedere al igienei. Păi nu degeaba ne spun străinii că suntem ultimii din Europa la cantitatea de săpun și pastă de dinți cumpărată. Cât despre goanga cu pricina, i-am făcut felul cu cartea de bucate. Am pândit-o să iasă într-un loc plan unde să o pot plezni și POC, am făcut-o afiș. Tot ce pot să spun este că era o goangă zemoasă. S-a auzit destul de satisfăcător zgomotul acestei goange stropșite.
Voi? Ce povești cu goange aveți?