Tinerii din România trag la popularitate precum musca la rahat dar din păcate, nu toți sunt în stare să se descurce cu un canal de YouTube. Numărul abonaților este irelevant aici pentru că există public pentru conținut de gunoi în țara asta câtă frunză câtă iarbă. Doar trăim în țara în care Capatos este regele conceptului de entertaining, nu? Cu țiganii invitați de el în studio să se iau la bătaie.
Așa și pe YouTube, unde în ultimii ani tot mai mulți nimeni în drum au început să deschidă canale care mai de care mai plictisitoare, oameni care nu au nici o treabă cu carisma sau cu a vorbi în fața camerei coerent. Discutăm despre acel gen de youtuberi care au o frază trasă din 15 cadre, lipite apoi cu un soft de editare video. Din punctul meu de vedere nu ai ce căuta pe YouTube dacă nu ești în stare să vorbești corect și coerent câteva minute fără să tai de 50.000 de ori. Dar repet, la câtă prostie există în țara asta, orice idiot care se apucă să se filmeze va avea abonații lui.
Ideea de VLOG este demonstrația perfectă pentru ceea ce discutam mai demult, cum că orice concept mișto, de calitate, existent în străinătate, devine o mizerie atunci când este adus în România. Și nu devine o mizerie pentru că cineva dorește intenționat acest lucru ci prin prisma publicului. Publicul YouTube este oglinda societății, oglinda tinerei generații. Nu contează că vloggerii au sau nu ceva interesant de zis, oamenii se uită la ei pentru că probabil sunt prea proști să-și dea seama că pot folosi acel timp mult mai productiv decât să privească la un moldovean care își construiește un closet în curte de 3 luni de zile.