Măi fraților, eu am o problemă și nu știu dacă am să-i găsesc răspuns ori rezolvare: nu înțeleg cum naiba stabilesc românii prețurile la mașini atunci când le scot la vânzare pe internet. Se întâmplă de multe ori să petrec ore bune pe site-urile de anunțuri dedicare comercializării autoturismelor second hand, precum olx sau lajumate și ce văd acolo mă umflă râsul, ori mă apucă plânsul.
Se întâmplă de multe ori să văd cum unii încearcă să vândă niște mașini care ar putea fi caracterizate drept gunoaie fără prea mare efort. Știți voi la ce mă refer, genul acela de mașină în care nu s-a investit nici un leu timp de 3-4 ani de zile, însă proprietarul nu s-a sfiit să care cu ea pepeni, varză pentru la piață, să facă taxi la negru și așa mai departe. Cu alte cuvinte, mașini care ar fi refuzate și la centrele de dezmembrări din cauza faptului că arată mai mult decât ridicol.
Practic am văzut un Volkswagen Polo, combi, din 2000 sau 2001 (modelul vechi exterior) pentru care proprietarul cerea 1500 de euro fraților. Mașina avea lacul sărit, o culoare atât de mizerabilă de ai fi crezut că s-a cărat gunoi cu ea în ultimii 10 ani, fiecare element îndoit, ce să mai, genul acela de mașină care nu ar avea succes nici la Programul Rabla dar pe care proprietarul cere o grămadă de bani. Eu acuma nu știu cum să caracterizez acești oameni care scot la vânzare fel de fel de gunoaie la niște prețuri exorbitante: să fie proști, să fie inculți din punct de vedere economic adică să nu știe banii, să meargă pe ideea că poate prind un prost pe care-l păcălesc și-l conving că al lor gunoi e de fapt un chilipir, un lingou de aur, etc? Care să fie adevărul?
