Mie nu mi-a plăcut niciodată Iohannis. Nu mă întrebați de ce, pur și simplu nu mi-a plăcut. Poate din cauza faptului că nu este român la origini, poate din cauza faptului că nu am auzit niciodată să fi făcut ceva pentru țara asta, ceva, orice. Eu unul de 2 ani de când știu că e Președinte, nu am auzit decât despre concediile lui. Nu știu, poate am eu pretenții prea mari de la un Președinte de stat, poate că rolul lui nu-i permite oricum prea multe…
Chestia e că după întâlnirea pe care a avut-o cu Președintele Statelor Unite, mi-am schimbat un pic opinia despre el. Chiar dacă din punctul meu de vedere, nu a făcut efectiv nimic pentru țară, este un om inteligent, singurul șef de stat care este capabil să vorbească naibii limba engleză așa cum trebuie. Că nu are el cine știe ce accent, e normal, doar nu-i englez dar nu știu, mi s-a părut o chestie foarte mișto faptul că poate să se ducă într-o întâlnire de mare nivel fără translator, ori fără să se facă de râs cu o engleză greșită, pocită, din care să nu priceapă nimeni nimic.
Cine știe, poate că în următorii 2 ani o să facă și lucruri. Rămâne de văzut. Cert este că am învățat un lucru destul de important: oamenii nu trebuie niciodată judecați după ce se vede la televizor. Cei cu adevărați valoroși vor ieși în evidență cu ceva bun în momentele cruciale, importante. Poate că omul nu va face nimic de acum înainte sau va face la fel de mult nimic ca și până acum, ca să mă exprim mai plastic, dar nu știu, măcar sunt liniștit că nu e un papițoi.