Am plecat ieri la Carrefour să îmi cumpăr vreo 3-4 tricouri de pe la buticurile din Mall. Nu scumpe, de-alea cu 25-30 de lei. Mie nu-mi trebuie de fițe că sunt conștient de faptul că nu haina face omul. La intrare era o urnă mare cu poza unui tânăr jandarm, pentru care se strângeau bani. Omul urma să se opereze și colegii lui ieșiseră cu urna în brațe la strâns de bani. Am intrat în magazin cu gândul la urnă, am ieșit din magazin fără tricouri și am pus toți banii pe care-i aveam în acea urnă.
De ce am lăsat banii de tricouri într-o cutie cu donații
- Mai am tricouri pe acasă. Am considerat că acel băiat de doar 23 de ani are nevoie de acei bani mai mult ca mine. Eu pot să trăiesc fără tricouri. El fără operația de 60 de mii nu.
- Am fost impresionat. De cine? De către jandarmi. Cum s-au mobilizat eu să strângă bani. da frate, erau jandarmi acolo care cereau bani și care prezentau cazul colegului. Am fost foarte impresionat de solidaritatea acestora.
- Au apărut mustrările. Din păcate (sau din fericire), de fiecare dată când trec pe lângă cineva care are nevoie de ajutor și nu fac nimic, mă întorc din drum ca să contribui. Dacă nu mă întorc, mă supără chestia asta zile bune.
- Oamenii intrau ca să se îmbuibe dar nu donau. Oamenii intrau în centrul comercial ca să toace bani și nu se opreau ca să citească măcar despre ce e vorba acolo. Mă enervează ipocrizia, egoismul, nepăsarea oamenilor și simt nevoia să compensez chestia asta cumva.
- Să am motiv de dojană. Să am motiv să scriu un asemenea articol în care să fac nesimțiți și egoiști pe cei care au trecut nepăsători pe lângă acea urnă… Au fost cu miile… Să vă fie rușine , băi îmbuibaților…