De când merg pe jos prin oraș am început să observ mult mai bine societatea în care trăiesc, cetățenii orașului Drobeta Turnu Severin. Când mergeam cu mașina totul se petrecea atât de rapid încât nu aveam cum să observ mare brânză. Ei bine, de când am început să iau străzile la pas am început să văd și eu realitatea orașului în care trăiesc și din păcate nu este una tocmai de lăudat.
Mâncam ieri o plescaviță cuminte, pe banca unui parc. Dintr-o dată, doi domni care păreau muncitori în construcții trec pe lângă mine cu două plase mari. Într-una părea să fie mâncare – salamuri, parizer, etc – iar în cealaltă plasă fraților, doze de bere. Chestia asta m-a pus pe gânduri din mai multe puncte de vedere pe care le vom discuta în cele ce urmează.
Oare asta să fie rația românului, în special a mehedințeanului? La o plasă cu mâncare trebuie să aibă musai și o plasă cu bere? Cred că omul avea acolo de voie vreo 20 de doze. Oare la fel fac oamenii și în străinătate? Atunci când se duc să-și ia de mâncare își iau și ceva de băut care să corespundă cu ce-au luat de mâncare din punct de vedere al volumului?
Cred că am ajuns încet, încet o nație de boschetari mai ales în această parte de țară, foarte săracă. Investițiile care se fac în boască în acest județ sunt incredibile. Aici, oamenii preferă să stea nemâncați 3 zile dar să aibă ce bea și ce fuma. E incredibil modul în care a decăzut societatea modernă în special în aceste regiuni ceva mai sărace decât restul. Să ajungi să muncești pentru plasa cu bere mi se pare josnic, absurd și nu în ultimul rând, prostesc.
