Nu am înțeles niciodată de ce oamenii își plâng de milă. Există acea categorie de oameni care întotdeauna se victimizează și încep să dea vina pe X, pe Y sau pe neșansă atunci când au pățit câte ceva. Măi fraților, nimeni nu este de vină pentru un eșec în afară de propria persoană.
Cei care caută să arate degete către anumiți vinovați, nu sunt altceva decât niște lași pentru care asumarea răspunderii e doar o poveste cu prinți și prințese. Da, știu că viața e grea uneori și că nimeni nu te ajută cu nimic. Așa a evoluat societatea românească în 27 de ani de libertate. Fiecare a înțeles libertatea asta cum a vrut și cum l-a dus capul, așa că nu e de mirare.
Oamenii trebuie să înțeleagă un lucru destul de simplu legat de problemele personale: cei care le acceptă și caută soluții ajung într-un final să le rezolve. Cei care se plâng pe la colțuri și arată cu degete înspre alți vinovați pentru situația de fapt în afară de propria persoană nu vor ajunge niciodată să rezolve nimic. Nu ai cum să rezolvi o problemă dacă nu ai înțeles care sunt cauzele pentru care ea a existat, și ca să înțelegi o problemă trebuie să fii genul de om care poate accepta faptul că a greșit la un anumit moment al vieții lui.
Eu unul urăsc oamenii care atunci când au o problemă, încep să dea vina pe cei din jur și din păcate sunt foarte mulți. Probabil și din cauza asta s-a ajuns cum s-a ajuns în țara asta, foarte multă lume să fie neserioasă. Păi normal că dacă tu niciodată nu ești de vină pentru ce ți se întâmplă, dacă mereu alții sunt de vină, tu ajungi să te crezi un fel de Mântuitor fără de greșeală, o victimă…
