Am ascultat cu mare drag și dezamăgire în același timp povestea lui Daniel Cimpoeru legată de cei doi șoferi de tir, români, care odată ajunși pe camioane au început să-și șantajeze patronii cu niște bani pe care i-ar fi împrumutat mai demult. Cu alte cuvinte, cei doi au luat amenzi, le-au plătit cu bani împrumutați, apoi când patronul și-a luat banii împrumutați din salariile lor înapoi, a început circul. De parcă patronul cu pricina ar fi fost casă de binefacere. După ce omul și-a luat înapoi banii din salariile celor doi, aceștia au început să-l șantajeze pe om că se duc la descărcare doar dacă primesc 2000 de euro de căciulă. Voi ați mai auzit așa ceva vreodată? După ce că omul te ajută, după ce că te angajează așa dintr-o sursă necunoscută, îl mai și șantajezi?
Pădure fără uscături nu există din păcate. Partea proastă este că din cauza acestor uscături, foarte multă lume are de suferit. Patronul care a vrut să ajute și să se ajute a pierdut contract bun, ceea ce nu mi se pare foarte corect. Uneori nu-mi vine să cred că există asemenea oameni care se cred pe tarlaua lor de la țară, ce duce către curtea proprie unde știu că nu le poate face niciodată nimeni nimic. Cum să iei mă camionul omului și să-l șantajezi apoi că-i descarci mașina doar dacă îți dă el ție 2000 de euro? Mi se pare destul de interesant modul acesta de comportament, de ultimă speță. Nu înțeleg cum pot asemenea oameni să primească în primul rând apt din punct de vedere medical, căci e mai mult decât evident că sunt bolnavi psihic.