Pentru că a fost curând Paștele, am avut timp să reflectez un pic către spiritualitate sau mai bine zis către ideea de spiritualitate. Eu unul nu cred în Dumnezeul promovat de BOR, însă sunt conștient de faptul că e foarte probabil ca acolo, undeva în acest Univers, să existe un creator suprem.
Pentru că de Paște bisericile se umplu ochi, am constatat faptul că românii cel puțin nu prea mai pot să creadă în tradiții, taine și povești cu Mântuitori. Societatea a evoluat foarte mult și accesul la informație a pus creștinismul într-un con de umbră. Oamenii nu mai pot să creadă lucruri pe care nu le-au văzut. Trăim într-o eră în care vizualul capătă accente tot mai importante. Cei care s-au aciuit pe lângă biserici de Paște nu sunt altceva decât niște simpli superstițioși care se duc în acel lăcaș de cult pentru a primi ceva în schimb de la Dumnezeu, nu pentru că simt, nu pentru că ei cred.
Cei care vă întrebați de ce oamenii nu mai pot să creadă în Dumnezeu sau nu mai vor, iată câteva posibile cauze:
- Într-o țară foarte săracă, nici un preot nu moare de foame. Din contră, majoritatea preoților o duc destul de bine, au câte 2-3 case, 2-3 mașini. La vârf, există și mai multă megalomanie, se umblă numai cu Mercedes și se poartă numai aur pe la gâturi.
- Catedrala din București este un alt simbol al megalomaniei. Să faci cea mai mare catedrală din Europa în cea mai săracă țară din Europa, mi se pare un contrast destul de ciudat. Așa cum cocalarii vor să meargă cu bemveuri de zeci de mii de euro, și BOR vrea să atragă atenția cu o pagodă și nu de oricare, ci cea mai mare din Europa. A, și chestia cu clopotul ăla de 450.000 de euro, cu chipul Patriarhului Daniel gravat…
