Nu știu când a devenit micul atât de important în România, cert este că în ziua de azi nu există sărbătoare la care să nu se consume roabe întregi de mici. Chiar și acum de Paște, că doar ce a trecut, am observat că lumea cumpărat cantități industriale de mici de pe rafturile magazinelor. Sâmbătă de exemplu, am fost la Cora și am observat că era ras tot ce înseamnă carne în acel magazin. Eu știam că de Paște e cu mielul, cu drobul, cu etc, nicidecum cu micul. Micul a devenit foarte important odată cu 1 mai sărbătorit după anii 90.
Din punctul meu de vedere, micii sunt simbolul României. Grătarul acela pus la cale de fel de fel de burtoși, beți de cele mai multe ori, ne caracterizează la perfecție. Am dus micul către perfecțiune din multe puncte de vedere și l-am transformat în simbolul nemuncii. Nu o să vezi niciodată niște oameni prea elevați care se duc în natură de 1 mai să facă mici. Nu, din contră, cei care consumă roabe de mici sunt de obicei oameni care beau și foarte mult PET de bere la 2, 2.5 sau chiar 3 litri, PET pe care-l lasă bineînțeles în natură, acolo unde-i șade mai bine.
Eu cred că în curând românii vor renunța de tot la preparatele tradiționale și o vor lua încet încet cu maneaua, băutura și micii ca de 1 mai sau de Revelion. Că și de revelion se fac tone de mici. A, și când ne facem cât ușa de mari, dăm vina pe glandă. Micii nu au nici o vină, nu? Doar de-asta se numesc și „ mici”. Sunt mici și nu au nici un efect asupra organismului, nu?