Urmăresc destul de atent ce se întâmplă în stradă, mai ales în ultimele săptămâni. Sunt aproape 2 săptămâni dacă nu mai bine de când au început protestele la București și ulterior, în întreaga țară. Sincer să fiu, mă bucur că românii s-au trezit într-o oarecare măsură, că ies în stradă, că doresc să transmită un mesaj. Știm cu toții că nu au ieșit atâtea sute de mii de oameni în stradă nici măcar atunci când a tăiat Boc salariile cu 25% și pensiile cu 15%. Ba, cu pensiile parcă nu a mai tăiat dacă țin bine minte, a fost ceva cu CCR mi se pare.
Totuși, mi se pare că ieșitul ăsta în stradă mai ales din ultimele zile de când Guvernul a abrogat OUG 13, mi se pare de o falsitate ieșită din comun. Nici măcar după ce CCR a spus că acea lege privind abuzul în serviciu trebuie revizuită, oamenii nu au încetat protestele. Apoi, fraților, eu nu mai înțeleg nimic. Adică ce înțeleg eu este că s-a ieșit inițial pentru ordonanța lui Dragnea, apoi pentru căderea Guvernului, acum habar nu am ce se mai cere pe acolo sau ce doresc oamenii cu pricina. Să plece toți politicienii din țară sau ce anume?
Cei care merg acum cică a ar fi majoritatea niște intelectuali care nu se lasă călcați pe gât de către corupți. Din păcate, am și eu o întrebare pentru ei: până acum ce au păzit? De ce nu au ieșit în stradă când au avut atâtea ocazii. În România se întâmplă un caz de-ăsta de sfidate cred că săptămânal și nu a deranjat pe nimeni până acum. Sau ce? Peste noapte, sau mai bine zis „noaptea ca hoții” am devenit cu toții o nație de intelectuali constituționali și ne pricepem la de toate, inclusiv la legi și reforme și dracu știe la mai ce.
Ce se urmărește de fapt?