Pe mine mă enervează tentativa unora de a încerca să mă ia de prost. Urăsc de fapt oamenii proști care au impresia că dacă maschează adevărul într-un fel, vor putea să păcălească pe toată lumea. Urăsc de asemenea oamenii care se prefac foarte interesați de soarta altora doar ca să câștige anumite avantaje. În cazul în care vă întrebați despre ce este vorba, discutăm despre proiectele amnistiei și grațierii mult vehiculate în mass media ultimilor săptămâni.
De ce spun că unii chiar de cred proști? Ei bine, când cuiva i-a păsat de cineva în țara asta? Păi vă spun eu: niciodată nu a păsat oamenilor de alți oameni. Din contră, oamenii au căutat și folosit metode care mai de care mai interesante de a învrăjbi cetățenii unii împotriva altora pentru că astfel, cei care manipulează au niște mase mai stabile în societate din punctul lor de vedere și astfel pot fura mai mult fără să fie deranjați.
Cine dracului ar putea să creadă că Dragnea a inițiat proiectul cu grațierea pentru că-i pasă de români, pentru că-i pasă de cei din închisori? Eu unul nu aș putea să cred așa ceva nici dacă m-aș fi născut ieri, nici dacă m-aș naște mâine. Este mai mult decât evident că se încearcă eliberarea din închisoare a unor colegi de partid, printre care, or să mai iasă și ceva alți pușcăriași ce-i drept.
Aud destul de des că se vehiculează chestia asta cu lăsarea în libertate a celor cu pedepse mici de parcă ne-am transformat peste noapte în cei mai miloși oameni din lume. Haide bre, pe bune? Chiar așa de proști ne credeți? Până acum de ce nu ați făcut referire la grațiere? Sau să se facă frate și grațiere, dar nu așa, pe interese.