Îmi aduc aminte de vremurile în care ajutam pe toată lumea cu calculatoarele și pot să constat un singur lucru: bă, ce fraier am fost!. Da, nu e o rușine să spun treaba asta, mă bucur că am avut o sclipire în urma căreia am încetat să mai fiu prost. Devenise o obișnuință pentru foștii mei prieteni să-mi aducă la reparat calculatoare, laptopuri ale lor și ale prietenilor lor, gratis evident.
Cred că dacă aș fi primit măcar 10 lei pentru fiecare calculator reparat pentru acești oameni, astăzi aș fi fost milionar. Evident, spun că am fost un fraier pentru că nu am primit niciodată bani pentru munca depusă. Acum îmi dau seama cât de fraier am fost pentru că nu mai cunosc pe nimeni care să se ducă la cineva și să piardă vreo 4 ceasuri gratis cu instalare de Windows și reparații diverse PC fără să ceară suta de lei.
Și când fac legătura cu ce făceam eu în trecut, chiar nu-mi vine să cred că eram atât de fraier. Când prietenul unui prieten avea o problemă cu calculatorul, se știa cine-l rezolvă gratis și imediat. Eu nu pot să înțeleg acum ce fel de oameni sunt aceștia care te pun să muncești ore bune gratis, degeaba. Eu nu aș putea niciodată să fac chestia asta. Adică na, jumătate de oră, o oră acolo că ajuți un prieten nu e exagerat, dar când deja pierzi ore bune pentru prietenii prietenilor tăi pe care nici măcar nu-i cunoști cine știe ce, totul gratis, mi se pare o prostie. Bine că m-am trezit din prostia asta.