E la modă în ultima vreme ca românul să plece pe tir. În momentul în care realizează că nu știe să facă nimic la el în țară din care să prospere, ia calea străinătății dar nu asta este problema. Problema este că majoritatea celor care pleacă la muncă în străinătate se duc pe TIR, unde evident că nu rezistă prea mult timp. Ei au impresia că șoferia e meserie de-astea de catifea. În momentul în care văd ei cu ce se mănâncă șoferia, începe văicăreala.
Dar ce este atât de dificil pe TIR de se vaită toată lumea?
Păi în primul rând ca să vii cu bani acasă, trebuie să fii un șofer corect care respectă toate regulile de circulație. În străinătate amenzile sunt foarte mari și dacă ești indisciplinat, riști să pleci acasă fără nici un ban căci vei avea de plătit amenzi de circulație. Știm cu toții cât de urât conduc românii.
În al doilea rând, nu e atât de simplu să conduci 10 ore pe zi. Dacă ai fost obișnuit să mergi până la țară și înapoi câte 100 de kilometri săptămânal, asta nu înseamnă că te vei descurca să conduci zilnic zeci de ore. Mulți naivi pleacă de la premiza că șoferul de TIR nu face nimic toată ziua, că stă la volan și conduce și că e o muncă foarte simplă.
Apoi, mai sunt problema actelor, românii mai ales trecuți de o anumită vârstă habar nu au ce este acela un CMR și cum se completează și ce au de făcut pe la vamă și etc. Mai e și problema limbilor străine pe care românii nu le cunosc, și a calculatoarelor cu care se primesc comenzile și a tahografului pe care nu-l cunosc sau a timpilor de odihnă, a orientării în spațiu, mersul cu mașina în sine, încărcarea și descărcarea mărfii, ancorarea acesteia, etc…