Cred că am văzut cu toții la televizor acele familii cu câte 7 copii, unii dintre părinți ajungând în situația în care nici să nu-și mai aducă aminte numărul acestora. Ei bine, mereu s-au făcut campanii umanitare pentru aceste cazuri sociale pentru că evident, în momentul în care o familie are 7 copii, nici vorbă de serviciu pentru părinți. Ei bine, din punctul meu de vedere aceste cazuri nu merită atenție pentru că frate, înțeleg: ai făcut un copil deși știai că nu ai cu ce să-l crești. Dacă l-ai făcut și pe al doilea, hai că-ți spun că ești imbecil și că a fost din greșeală. Dar băi când văd că există familii care nu au după ce bea apă dar au câte 6-7 copii, atunci spun cu toată sinceritatea că nu mă mai interesează subiectul. Să facă fiecare ce vrea, eu nu mă mai implic în asemenea campanii.
De ce nu nă mai implic? Păi pentru că eu unul încep să cred că oamenii nu sunt atât de proști cum îi consider eu. Adică sunt sigur că au auzit de contraceptive sau de prezervative. Sunt sigur că realizează că nu au cu ce să crească copiii cu pricina dar cred că pentru ei făcutul copiilor a devenit oarecum o afacere, un business, o industrie. Păi dacă ai un copil ai o singură alocație în casă, nu e cine știe ce. Dacă ai 7, ai 7 alocații ceea ce e mult mai ok căci de mâncat, copiii oricum nu prea se omoară cu mâncarea. Cu 3 porții de adulți, potolești foamea a 6-7 copii lejer…
Da, e o investiție. Oamenilor nu le place munca. Preferă să facă copii și să trăiască din alocații, din ajutorul social și din mila vecinilor. Apoi când copiii cresc și sunt buni de muncă, din nou, părinții culeg roadele muncii lor… Gata, nu mai zic nimic.