Cred că suntem unici în lume pentru chestia asta cu achiziția de telefoane în rate. Da, știu, am făcut-o și eu, a făcut-o toată lumea dar eu unul încep să-mi pun întrebări. De ce facem chestia asta? De ce este telefonul mobil o problemă atât de mare în societate astfel încât să necesite o rezolvare atât de dramatică precum ratele la bancă? Cred că este o chestie specifică românilor, vă dați seama că europenii din salariile lor nu cumpără mai nimic în rate în afară de case și mașini, adică lucruri cu adevărat importante. Dar de ce vrem noi telefoane? Ce au telefoanele atât de special?
Ei bine, singura explicație pe care cred că o pot găsi este faptul că sărăcia ne împinge de la spate să vrem mult, chiar dacă nu ne permitem. Da, suntem generația smartphone, figuri pe stomacul gol așa cum bine spune Cocoon Kills în epicul său cântec „Selfie”… Avem dorința asta foarte mare de a ne etala cu ceva scump chiar dacă suntem muritori de foame și suntem în stare să facem lucruri prostești pentru a pune mâna pe asemenea obiecte. La noi este întotdeauna nevoie de lucruri scumpe chiar dacă sunt inutile sau chiar dacă nu se justifică.
Îmi aduc aminte acum și de cei care stau în apartamente de 20 de mii și au mașini de 50 de mii la scară. Sunt destule cazuri de genul și le putem observa peste tot. E de ajuns să mergi prin oraș să te uiți în jur. Sunt multe mașini scumpe conduse de niște oameni care s-au îndatorat poate pe viață pentru a le cumpăra. La fel este și cu telefoanele, de ce ar vrea unii să se îndatoreze cu rate pentru o prostie de telefon? Poate pentru că este mentalitatea specifică românilor…