Observ în jurul meu atât de mulți oameni preocupați de modul în care apar în fotografii. Cataloghează repede „în asta am ieșit nașpa, nu o pun pe Facebook, asta merge, asta nu merge” și așa mai departe. De ce oare e atât de important să pui pe Facebook doar pozele în care pari frumos? Dacă ești urât, treaba asta contează în realitate, nu pe Facebook și cred că orice poze ai pune tu acolo, nu va schimba cu nimic faptul că ești urât. Cei care te vor cunoaște în realitate vor fi oarecum dezamăgiți de ce găsesc face 2 face dacă pe Facebook propovăduiești o imagine alterată.
Și Dumnezeule, există și telefoane care au în softurile camerelor anumite funcții de „înfrumusețare”… Și oamenii cumpără acele telefoane tocmai din cauza acelei funcții. De ce? Păi poate pentru că suntem o nație superficială și plină de prejudecăți. Pentru noi este foarte important ambalajul și sincer să fiu nu cred că se va schimba chestia asta prea curând pentru că nu părem prea dispuși să ne schimbăm în mai bine, din contră, pe zi ce trece tot mai mult se agravează chestia asta legată de cultul frumosului în societate. Apar chiar și marginalizări.
Cred că frumusețea asta exterioară este ceva specific țărilor sărace în care oamenii sunt foarte prost educați. E clar că toate se leagă la un moment dat. Dacă am fi oameni educați nu am mai fi săraci, nu? Și automat nu am avea prejudecăți căci nu am avea când să le mai expunem. Niște oameni preocupați de muncă, nu de Facebook, nu prea au timp să se gândească la frumusețea asta exterioară și să o ridice la rang de lege… Dar sper să-și revină societatea asta cândva, într-un viitor ceva mai apropiat, până nu este prea târziu.
