N-am mai scris de mult timp un articol pe teme de-astea filosofice, așa că era momentul. De fiecare dată când mă încumet la un maraton de genul celui pe care-l înregistrez acum (18 articole în 2 ore) am impresia pe-o parte că timpul trece foarte repede, pe altă parte că stă în loc. Atunci când ești ocupat cu ceva , orice, ești concentrat și dedicat 100%, sau cel puțin așa ar trebui să fii, nu? Ei bine, în momentul în care mintea ta se ocupă cu alte treburi decât conștientizarea timpului trecut de la începutul activității, nu îți dai seama când trece ora… E destul de logic, nu?
Ei bine, dar de ce uneori avem impresia că timpul trece prea încet? Timpul trece prea încet în momentul în care-l studiem. În momentul în care preocuparea ta este să privești ceasul și să aștepți cu nerăbdare să pleci acasă după o zi de muncă, e clar că timpul va trece mult mai lent. Așa pățeam și la școală în momentul în care participam la o oră foarte stresantă sau foarte plictisitoare și stăteam cu ochii ațintiți pe ceasul de deasupra tablei, ori a celui din telefonul mobil. În momentul în care timpul se simte supravegheat, parcă se încăpățânează să treacă și mai încet.
Eu unul vă doresc un timp care să treacă foarte repede, căci atunci cu siguranță faceți un lucru de care sunteți pasionați. Pasiunea este inexistentă în momentul în care grija ta principală este să scapi mai repede de activitatea cu pricina și cred că foarte mulți dintre noi ajungem să muncim niște treburi care nu ne plac. Și din păcate suntem obișnuiți cu plictisul încă din școală, după cum vă povesteam mai devreme.