Mă uit la performanțele în materie de medalii la Olimpiada de la Rio. România mai are puțin și cade din clasament și pentru mine unul este un adevărat șoc pentru că am în imagine o Românie care se bătea cu Statele Unite la orice disciplină, mai ales la gimnastică. Nu știu unde s-au dus anii, unde s-au dus performanțele, unde s-au dus medaliile noastre în timp.
S-a evaporat așa orice urmă de performanță din sport, nu doar din gimnastică. Îmi aduc aminte și de acel 5-0 încasat de Steaua București de la Manchester City. Erau vremuri când Steaua câștiga cupe prin Europa (1986)… Erau vremuri când o întreagă planetă știa de Hagi. Erau vremuri în care o planetă întreagă știa cine este Nadia Comăneci, singura sportivă care a primit nota 10 din istoria Olimpiadei…
Dar vremurile s-au dus și totul a căpătat așa un luciu al degradării. Totul se duce de râpă pe măsură ce trece timpul. Păi am ajuns să plecăm de la Olimpiadă cu o singură medalie de aur? Ce-i frate în țara asta din moment ce nimeni nu poate să mai facă nimic așa cum trebuie? E clar că dacă-n sport nu mai este performanță, nu mai este nici pe alte planuri, câmpul muncii de exemplu. Să nu ne mai mirăm de faptul că nu mai avem pe cine să angajăm priceput în ceea ce face. S-au dus toate de râpă și sincer să fiu aș vrea să fiu genul de om care crede cu tărie că mâine va fi mai bine, dar nu sunt.
Din păcate țara asta merge din rău în mai rău și nu cred că este ceva care să ne mai surprindă, nu? Parcă ne-am obișnuit așa cu veștile proaste și cu faptul că oamenii nu vor să se perfecționeze, ori nu pot, ori nu primesc ajutor în demersul lor…