Am mai discutat noi despre război dar acum aș vrea să facem un exercițiu de imaginație. Aș vrea să văd cum s-ar descurca în WW1 sau WW2 scuipătorii de semințe de la scările blocurilor și de prin parcuri. Cum ar reuși golanii ăștia care nu sunt în stare nici măcar să ia 5 la bac după 12 ani de carte să apere o țară din care oricum vor să fugă la cules de banane și prune? Cum ar reuși genul acesta de oameni să asculte un ordin și să-l execute? Să facă orice lucru cu responsabilitate și conștiință?
Habar nu am, nu cred că ar putea să facă nimic într-un război, sunt inutili. Poate dacă am discuta despre un război al spartului de semințe, alta ar fi situația. Acolo cred că am fi câștigători fără drept de apel. Ăștia sunt tinerii din ziua de azi, așa zișii tineri frumoși și liberi, care au și drept de vot, ies și la proteste precum oile fără să știe ce caută acolo și așa mai departe. Eu nu-mi pot imagina o armată de nătângi alcătuită din tineri frumoși și liberi.
De ce le zicem tineri frumoși și liberi? Am tot auzit sintagma asta pe la TV și m-am întrebat de multe ori ce e cu ea… Aia cu liberii o pricep, dar de ce frumoși? Creăm încă din start premiza că există și oameni urâți, nu? Diferențele astea cauzate de prejudecată sunt de departe cele mai nasoale dintre toate defectele pe care românii le au așa că cred că ar fi destul de ok să continue titlul acesta de tineri frumoși și liber cu tineri frumoși și liberi mari amatori de spart semințe.