Mi-am adus aminte de falnicul Nokia 3310. Frate, telefonul acela era incasabil. Îți cădea de pe bloc și nu avea nici pe naiba. În ceea ce privește semnalul, era țeapăn rău. De sunat, suna atât de tare că scula și morții din somnul cel de veci. Și dacă stau să mă gândesc ceva mai bine nu a trecut atât de mult timp de când a apus epoca telefonului cu ecran monocrom.
Da, mie mi-au plăcut întotdeauna telefoanele care au greutate, să le simt eu în mână, în buzunar să atârne greu. Mereu am spus că telefoanele grele sunt grele pentru că sunt de calitate și nu m-am înșelat niciodată. În ziua de azi telefoanele sunt orice numai mobile nu, și făcute din materiale destul de ușoare, foarte casante. Păi ia să-ți cadă pe jos un Samsung Galaxy S7 Edge să vezi priveghi…
Pe vremea când aveam Nokia 3310 nu exista semnal 4G iar telefoanele erau destul de grele, de-asta le zic 4GK, de la kilograme dar probabil v-ați prins de ironie, nu e nevoie de explicații. Acum avem semnal 4G dar nu avem semnal de voce peste tot. Vedeți ce bine era pe vremurile în care nu exista nici măcar internet pe telefon? Companiile de telecomunicații se luptau să facă un lucru singur bine.
Atunci toată lumea avea semnal la telefon, nu exista mizeria care e în ziua de azi cu semnalul 2G, 3G, 4G, telefoane care sunt vândute în România deși nu au acea bandă pentru 4G utilizată de Digi, Orange sau Vodafone, abonamente precum cele de la Digi care deși sunt foarte ieftine te obligă să ai un telefon 3G și primești semnal cu porția și așa mai departe. Mama ei de evoluție.