Mi-a plăcut întotdeauna să mă implic atunci când cineva a avut nevoie de ajutor. Cu toate acestea, nu am putut să nu fiu indignat de faptul că prea puțini sunt cei care pun umărul la o viață mai bună pentru cei cu care Dumnezeu nu a fost așa de darnic. Nu contează dacă ești credincios sau nu, eu nu sunt, dar asta nu mă împiedică să ajut pe cei din jur.
Se întâmplă de multe ori să merg pe stradă și să văd oameni bogați, foarte bogați care niciodată nu coboară din mașinile lor scumpe să ajute un nevoiaș. Nu neapărat un cerșetor, ci un bătrân care vinde floricele la marginea drumului ori ceva de genul. Știu că asta cu cerșetorii e cu dus și întors, așa că nu blamez pe cei care nu le dau bani, fie săraci sau bogați.
Păi bine, dar restul? De ce oamenii nu se implică în ajutorarea celor nevoiași? Ar trebui să roiască ajutoarele în jurul celui care are nevoie pentru că el este singur iar cei din jur mulți. Nu se întâmplă asta și mă întreb de ce. Poate că cei care au ajutat au avut parte de anumite decepții, nu e exclus. Cei pe care îi ajuți sunt nerecunoscători în 90% din cazuri.
Totuși, asta nu scuză. Nu e o scuză să încetezi să mai faci bine altora. Binele făcut nu trebuie să fie condiționat nici măcar de simpla recunoștință. Tu, în sinea ta, trebuie să fii bucuros că ai pus umărul la clădirea unei societăți superioare, că ai încercat să faci lumea un loc mai bun pentru o anumită persoană. Dacă va aprecia, e bine, dacă nu, treci peste la următoarea…