Cum ar fi să îți sărbătorești ziua de naștere o dată la 4 ani? Păi dacă nu ai fi un țăran coclit disperat după băutură și paranghelie, nu ți-ar fi prea greu să treci peste. Problema este că în România cel puțin, zilele de naștere sunt sinonime cu parangheliile, cu manelele date la maxim, cu băuta și cu jucatul horei în mijlocul sufrageriei. Țăranii au venit cu obiceiurile lor la oraș, însă au uitat că aici nu e bătătura, au uitat că aici nu sunt singuri în vârf de munte. Nu îi interesează pe ei dacă îți tropăie în cap asemenea unei turme de elefanți doar pentru că vor și pentru că pot…
Oamenii doresc să se distreze, însă nu le pasă dacă deranjează sau chestii de-astea. Nu cred că mai există un popor atât de nesimțit precum al nostru. Zicem că vrem în Europa, însă cu asemenea obiceiuri nu cred că ne va accepta nimeni. Am aderat la UE pentru că cineva avea nevoie de niște foarte mulți bani și cam atât. Nu avem nici un câștig. Salariul minim pe economie este 150 de euro. Bine că dăm cu paranghelia de dimineața până seara, că în rest le avem pe toate…
Cei care s-au născut pe data de 29 februarie cică nu își sărbătoresc ziua de cât o data la 4 ani. Așa să fie oare? Eu unul nu prea cred. La cât de petrecăreț este românul, își serbează ziua pe 28 chiar dacă este născut pe 29. Nu pierde el ocazia de a tine o chefuială soră cu moartea, după cea de Crăciun și Revelion… Că la alții Crăciunul este pentru a se reuni cu familia, la noi e motiv de tropăit și de băută până ne pișăm pe noi.