Cred ca asta e genul de intrebare care nu are de cat doua raspunsuri posibile: ne temem sa nu ranim pe cei din jur sau pur si simplu nu avem curaj sa spunem lucrurilor pe nume. Bine, mai intervine uneori si al treilea raspuns, interesul, insa prefer sa nu luam in calcul obiceiuri atat de marsave si de nenorocite.
De cele mai multe ori, oamenii cu bun simt se tem sa nu raneasca pe cei din jur si din acest motiv, se feresc sa spuna lucrurilor pe nume. E ok asa? Sincer sa fiu nu prea. Mie unul nu-mi plac ocolisurile pentru ca-s om dintr-o bucata. Ori e alba ori e neagra, fofilarea e pierdere de timp.
De multe ori am simtit ca pierd vremea de pomana din cauza celor care nu pot sa spuna lucrurilor pe nume, nu pot sa spuna exact ceea ce gandesc, indiferent ca am fost amagit de vre-o fata sau asteptam un raspuns exact referitor la ceva colaborare online. Timpul pierdut e amagitor cel putin pentru mine.
Poate ca uneori, oamenii au nevoie de un impuls ca sa poata spune ce gandesc, poate ca determinarea celor din jur lipseste si ea si daca lucrurile sunt lasate ca-n tren, fiecare sa creada ce vrea, nu cred ca se va rezolva niciodata problema curajului de a spune ce gandesti ca pana la urma totul se rezuma la curaj.
Avem nevoie de oameni curajosi in jur dar si de oameni care sa incurajeze. Atata timp cat nu exista vointa de nici o parte a baricadei, nu cred ca se vor rezolva lucrurile. Fiecare om trebuie sa spuna ce gandeste, chiar daca asta poate-i va aduce marginalizarea. In fond, om este acela care are coloana vertebrala indiferent de curmari.