Au trecut ani buni de cand am incheiat socotelile cu copilaria. Anii 90 au trecut de parca nici nu ar fi fost si mi-as dori oricand sa am o putere magica sa ii fac sa revina. Sa revina cu simplitatea lor, sa vina cu jocurile ei. Dintre jocurile copilariei, teava cu cornete era preferatul meu. Atunci nu avea nimeni smartphone, nu avea nimeni nici macar calculator in casa. Primul meu calculator a venit abia prin 2003. Anii 90 erau ani simpli, nu avea nimeni mai mult, toti eram saraci dar deschisi. Ne imprieteneam, ne jucam impreuna, nu era tehnologie in jur care sa ne tina in case.
De multe ori mi-e dor de teava cu cornete si cred ca o sa imi confectionez una pana la urma. Nu stiu in cine o sa trag cu ea, dar macar de frumusete. Sa o iau si sa o atarn pe perete, sa ma intrebe toti copiii care-mi vin in vizita cei aparatul acela… Cred ca nostalgia aceasta ciudata se leaga mai mult de alte aspecte ale anilor 90, nu neaparat de jocuri. Atunci oamenii parca erau mult mai sinceri si mult mai putin ingamfati. Odata cu imbogatirea a venit si trufia, ingamfarea, fala tiganeasca, prostia si maneaua… Pai nu existau manele in anii 90, chiar nu existau. Daca sunteti curiosi sa vedeti ce facea Nicolae Guta in anii 90, o sa vedeti ce muzica populara canta.
Nostalgia isi spune cuvantul cred, insa nu-i problema. E o nostalgie destul de frumoasa pe care o accept si care ma imbie de fiecare data cand am nevoie de o amintire frumoasa a unor vremuri demult apuse. Daca o sa decid sa fac o teava cu cornete, cu siguranta o sa aduc cateva poze ca sa vedeti si voi isprava.