Mie nu imi plac oamenii curiosi, nu stiu cum sunteti voi, insa mie nu imi plac. Nu imi plac oamenii care se baga in viata ta daca tu nu le permiti. Intotdeauna am spus ca exista o limita a confortului si a libertatii. Libertatea ta trebuie sa se opreasca in momentul in care o incalca pe a mea si invers. Nu trebuie niciodata sa intram in viata nimanui cu forta, nici macar de curiozitate.
De cand ma stiu am avut parte de oameni curiosi. Cu cat am incercat sa ii tin mai departe la distanta, cu atat i-am atras mai tare, ca un magnet. Pur si simplu am incercat sa-mi tin private / confidentiale lucrurile pe care le-am consideat personale… Ei bine, niciodata nu am reusit pentru ca mereu a aparut cate un curios care si-a bagat nasul in treburile mele.
Multi merg pe ideea: “Dar ce ai bre de ascuns?” Ei bine, nu am nimic de ascuns, doar ca tin destul de mult la intimitate. Fiecare sa-si vaza de farfuria lui si cu asta basta. Daca am ceva de spus spun, daca nu nu. Eu asa am invatat, cand nu ai nimic interesant mai bine taci din gura de cat sa spui o prostie… Daca imi vad de treaba si nu trancan la toata lumea ca o moara neferecata asta nu inseamna ca am ceva de ascuns. Probabil mentalitatea de taran prost a unora isi spune cuvantul.
Da, curiozitatea e un mare defect daca e sa ma intrebati pe mine si sincer sa fiu nu prea stiu cum se poate vindeca. Probabil oamenii nu se lasa pana nu afla detaliile care-i intereseaza iar faptul ca sunt bine dospite ii ambitioneaza si mai tare. Asta e societatea in care traim si din pacate nu avem ce face atata timp cat facem parte din ea.
