A trecut si luna martie, am ajuns la final de luna. Pe unde o fi trecut habar nu am, caci parca mai ieri era fecruarie. Atat de repede trece timpul cand esti ocupat cu joburile, incat nu-ti dai seama cum imbatranesti. Timpul este ceva relativ, cei care sunt in miscare il resimt altfel fata de cei care stau si se uita la cei care se misca: teoria relativitatii a lui Einstein si teoria noastra cea de toate zilele. Cred ca orice om a constat mai devreme sau mai tarziu faptul ca atunci cand nu ai nimic de munca, atunci cand te plictisesti, timpul trece grozav de incet, iar atunci cand ai o zi plina mereu te intrebi pe unde a trecut ziua? Ai vrea sa aiba 30 de ore, nu 24, insa nu tine de noi, oamenii aceasta oranduire.
Maine este 1 aprilie, ziua pacalelilor si desi nu ma ocup cu asemenea farse, am cateva in minte si vreo cativa oameni vizati. Probabil ziua va trece ca si in anii trecuti, fara sa imi pun in practica gandurile malefice. Ma gandeam doar cat de repede a trecut luna, parca prea repede. E drept, si eu am fost foarte ocupat cu articolele si cu jobul de la statie, unde lucrez la program de genul 6:00 – 22:00 doua zile la rand apoi doua zile liber. Mai sunt mai putin de doua saptamani pana la Paste, asa ca ma pot apuca sa numar turele sa vad cine pica de serviciu, eu sau colega mea? Ia sa vedem: ca de obicei, in prima zi de Paste o sa fiu eu de serviciu. Nici o problema, am spus mai de mult ca imi place sa lucrez de sarbatori. Nu sunt genul care sa ia parte la cine stie ce chermeze, asa ca pot sa vin la munca fara probleme.
