Pe 14 februarie cica ar trebui sa fie ziua indragostitilor. De ce au nevoie de o asemenea sarbatoare cei care se iubesc? In principiu, iubirea trebuie sa fie ceva neconditionat iar dovedirea ei nu trebuie sa se faca doar cu prilejul unei sarbatori. Cum sa te duci ma la ea pe 14 feb cu un buchet de flori spunandu-i ca azi ii arati ca o iubesti? Pana acum de ce nu i-ai dus in fiecare zi cate un buchet? Poate ca nu stim ce inseamna sa iubim cu adevarat sau poate relatiile din ziua de azi se bazeaza mai mult pe o amicitie neconditionata de cat pe un sentiment real si pur.
Din punctul meu de vedere, Valentine’s Day este prilejul sa aratam celui de langa noi ca il apreciem o data-n an sau mai bine zis din an in paste. O zi da, restul de 364 nu. E o tampenie importata de la straini, vopsita romaneste.
Umbla si ideea cum ca numai cei singuri sau cei nefericiti sunt capabili sa blameze sarbatoarea indragostitilor. Evident, prejudecati si mentalitati pur romanesti, fara fundament bazat pe logica si argumentare. Cei care sustin asemenea afirmatii sa faca bine sa gandeaca de doua ori inainte sa vorbeasca. Evident si fara indoiala, acestia sunt capabili numai sa vorbeasca. Una din noua bre, pe sistemul ce-i prea mult strica sau sa nu ne obosim prea tare facand doua lucruri in acelasi timp.
Sarbatorim nimicuri simple si uitam sa ne bucuram de lucruile cu adevarat importante. Cliseul acesta cu ziua indragostitilor imi aminteste de cliseul cu “sa fim mai buni in jurul Craciunului”… De parca sarbatoarea ar trebui sa ne potoleasca din rautati, nu caracterul si personalitatea noastra. Consider aceste clisee tipice oamenilor mici, oamenilor care nu sunt in stare sa gandeasca outside the box, oamenilor carora oricat de mult le-ai explica, nu sunt capabili sa vada dincolo de orizontul propriu, impus de propria lor constiinta subdezvoltata.